„Birocraţia şi scriptologia ne sufocă încet, dar sigur!”

– interviu cu Gabriel Gavriluţ, medic primar pneumolog la Secţia Pneumologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău  –

Reporter: V-aţi gândit vreodată cam câţi plămâni aţi ascultat de-a lungul carierei?

Gabriel Gavriluţ: Sincer, nu m-am gândit niciodată la asta până acum. Putem face totuşi o aproximaţie, pornind de la numărul de pacienţi pe care i-am examinat anul acesta, care au fost în jur de 1.500, înmulţit atât cu numărul de plămâni, cât şi cu cei 13 ani de activitate. Cred că ajungem la câteva zeci de mii de plămâni. Deloc de neglijat, aş adăuga eu…

Rep.: Ce înseamnă a avea plămâni sănătoşi?

G.G.: Plămâni cu o structură şi funcţie normală, şi care nu sunt expuşi la factori de  risc.

Rep.: Tusea este cel mai comun simptom respirator? Când ar trebui să ne trimită la medic?

G.G.: Tusea este un act reflex, un mijloc de apărare a organismului care uneori poate fi simptomul unei suferinţe respiratorii sau extrarespiratorii. Orice tuse, seacă sau productivă, trebuie investigată şi tratată de către medic (de familie sau pneumolog). Dacă tusea persistă peste 3 săptămâni, se impune un examen pneumologic şi investigaţii paraclinice suplimentare, cum ar fi radiografia pulmonară, spirometria, examenul de spută sau endoscopia bronşică.

Rep.: Cum se manifestă astmul bronşic? Există şansa ca boala, odată instalată, să remită la un moment dat?

G.G.: Simptomatologia clasic descrisă în astmul bronsic cuprinde dispnee (respiraţie dificilă) expiratorie cu wheezing (şuierat), constricţie toracică, tuse iniţial seacă, ulterior cu expectoraţie redusă. Manifestările apar în repaus, cu precădere în a doua parte a nopţii sau dimineaţa la trezire. Atenţie însă, uneori singurul simpom poate fi tusea!

Totuşi, mi se pare important să amintim de astmul de efort. Este o formă de astm care se manifestă numai în condiţii de efort fizic, care poate apare după încetarea sau chiar în timpul efortului.

Astmul bronşic este o boală cu evoluţie cronică, imprevizibilă şi fără vindecare în majoritatea cazurilor. Există, totuşi, două forme de astm care se pot vindeca, şi anume astmul infantil, care se poate vindeca la pubertate sau în adolescenţă şi astmul alergic sau profesional, dacă este identificat alergenul pentru a fi îndepărtat complet.

Rep.: Ce rol joacă fumatul în apariţia suferinţelor pulmonare?

G.G.: Fumatul este pricipalul factor de risc pentru bolile respiratorii. Fumul de ţigară conţine numeroase substanţe iritante, proinflamatorii şi carcinogene. Iritanţii din fumul de ţigară iniţiază la nivelul mucoasei respiratorii un proces inflamator ce devine cronic – bronşita cronica, ce poate progresa spre BPOC (bronopneumopatie cronica obstructiva), care pe lângă inflamaţia cronică asociază îngustarea ireversibilă şi progresivă a căilor aeriene. Singurul mod de a încetini evoluţia (atenţie, boala nu se poate vindeca!) bolii este tratamentul corect şi oprirea fumatului. În lipsa tratamentului şi continuarea fumatului boala are o evoluţie relativ rapidă spre insuficienţă respiratorie, oxigenodependentă şi deces. Inflamaţia cronică scade capacitatea de apărare locală a plămânului şi predispune astfel la infecţii repetate bronşice şi alveolare cu consecinţe severe – bronsiectazii, fibroze pulmonare, insuficienţă respiratorie, chiar deces.

Expunerea copiilor la fumul de ţigară creşte riscul de apariţie a astmului bronşic, iar începerea fumatului devreme – în copilărie şi adolescenţă – împiedică dezvoltarea normală a plămânilor.

Substanţele carcinogene din fumul de ţigară predispun la apariţia cancerului pulmonar. Riscul de neoplasm bronhopulmonar este de 10 până la 30 de ori mai mare la fumatori decât la nefumatori!

Este important de ştiut că fumatul determină o serie de afecţiuni, oncologice sau nu, la nivelul tuturor organelor. Aerosolii din fumul de ţigară, cu dimensiuni sub 5 microni, ajung în alveole de unde trec în sânge şi apoi ajung în tot organismul. Fumatul determină astfel apariţia de neoplazii cu localizări  diverse: cavitate bucală, laringe, pancreas, rinichi etc.

Fumatul favorizează, de asemenea, aterogeneza producând tulburări circulatorii în toate organele şi ţesuturile. Cele mai răsunătoare şi invalidante consecinţe sunt accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic sau arteriopatia cronică obstructivă. Până la urmă, concluzia e una singura: ABANDONAREA FUMATULUI sau, şi mai bine, neînceperea fumatului.

Rep.: Ce şanse are un fumător, faţă de un nefumător, să fie diagnosticat cu cancer pulmonar sau cu alte tipuri de neoplazme?

G.G.: Aşa cum spuneam, fumatul este principala cauză de cancer pulmonar. Aproximativ 90 la sută din totalul cazurilor de cancer pulmonar se datorează, evident, fumatului.

Rep.: Vorbiţi-ne despre efectul poluării asupra sănătăţii plămânilor noştri.

G.G.: Ca şi fumul de ţigară, poluarea atmosferică este un factor de risc important pentru bolile pulmonare. Consecinţele sunt cele vorbite anterior (inflamaţia bronşică şi hiperreactivitatea bronşică, cu toate consecinţele de rigoare), fumatul fiind tot o formă de poluare.

Rep.: În general, în ce stadii de  boală ajung pacienţii în cabinetele pneumologilor?

G.G.: În BPOC, majoritatea pacienţilor se prezintă în stadii avansate, 3-4. Sunt puţini pacienţi care se prezintă în stadii incipiente, şi anume în 1 sau 2, iar din aceştia o bună parte întrerup tratamentul din diverse motive. Unul din motivele prezentării tardive şi întreruperii terapiei este simptomatologia nezgomotoasă. Obstrucţia bronşică este lentă ,iar în stadiile incipiente este bine compensată şi simptomele apar numai la efort (dispnee). Este momentul când ar trebui intervenit terapeutic pentru a încetini progresia bolii şi a prelungi viaţa.

Rep:. Ce le recomandaţi oamenilor pentru a-şi menţine plămânii sănătoşi?

G.G.: În primul rând, trebuie evitată poluarea atmosferică de orice natură, în special fumatul. Exercitiul fizic este la fel de important, asigurând o dezvoltare şi o funcţionare pulmonară normală. Ar mai fi alimentaţia echilibrată fără excese, dar şi fără carenţe.

Rep.: Care este principala dumneavoastră mulţumire profesională, dar şi nemulţumire?

G.G.: În primul rând, sunt mulţumit că avem la Zalău un serviciu competent de pneumologie. Sunt multumit, de asemenea, că putem oferi pacienţilor noştri servicii medicale de calitate şi din ce în ce mai diversificate – spirometrie, fibrobronhoscopie cu biopsie, terapia tabagismului, diagnosticul şi tratamentul tulburarilor de somn, ecografia pleurală.

Din păcate însă, nu pot vorbi de o singură nemultumire. Nemulţumirile sunt multiple şi sunt legate de condiţiile în care lucrez. Condiţiile de spitalizare şi dotarea insuficientă ţin de cauze mai mult sau mai puţin locale şi sunt legate, probabil, de subfinanţare şi administrare. Şi sistemul de sănătate are numeroase probleme. Toate măsurile de „îmbunătăţire” a calităţii serviciilor medicale nu fac altceva decât să reducă timpul acordat pacientului şi să sporească munca medicului şi asistentei „pe hârtie” şi pe card. Birocraţia şi scriptologia ne sufocă încet, dar sigur. De fapt, nu ştiu cât de încet ne sufocă, pe cât sunt de convins că lucrul acesta se va întâmpla foarte curând.